INSHR-EW, ”mâhnit” de aprobarea canonizării Părintelui Stăniloae: ”A făcut apologia Germaniei naziste”
18.07.2024 
Institutul Naţional pentru Studierea Holocaustului din România „Elie Wiesel” (INSHR-EW) a condamnat public decizia Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române (BOR) de aprobare a canonizării a unor clerici care „au exprimat opinii antisemite sau au promovat curentul toxic legionar” în anii '30 şi '40. Reprezentații Institutului „Elie Wiesel” fac referire la trei dintre cei 16 clerici ce urmează să fie canonizați anul viitor - părinții Dumitru Stăniloae, Ilarion Felea și Ilie Lăcătuşu, despre care spun că au „făcut apologia Germaniei naziste”.
”Institutul Național pentru Studierea Holocaustului din România „Elie Wiesel” (INSHR-EW) ia act cu mâhnire de decizia Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române din 12 iulie 2024 de a include pentru aprobarea canonizării, act premergător proclamării acestora prin tomosurile sinodale în 2025, a unor clerici care au exprimat opinii antisemite sau au promovat curentul toxic legionar, în anii 30 și 40.În aceste condiții, Institutul „Elie Wiesel” își face datoria să aducă la cunoștința publicului din România câteva aspecte din trei biografii ale clericilor aprobați pentru canonizare”, se menționează în comunicat.
Pe lista celor trei clerici contestați de Institut se află și academicinaul și preotul Dumitru Stăniloae considerat cel mai mare teolog român al secolului XX.
”Dumitru Stăniloae (1903-1993) a scris în publicațiile de extremă dreaptă Calendarul și Porunca vremii articole unde a făcut apologia Germaniei naziste și a legăturii dintre ortodoxie și etnocrație. De asemenea, a avut contribuții importante în paginile revistei Gândirea unde s-a implicat în dezbaterile extremei drepte susținând legătura dintre ortodoxie și naționalism. Pe lângă acestea, a făcut apologia legionarismului inclusiv în paginile Telegrafului român, revista oficială a Arhiepiscopiei Sibiului. Odată cu venirea legionarilor la putere, Stăniloae susține că „Azi (22 septembrie 1940 n.n.) neamul nostru prinde din nou în mână sabia Arhanghelului păzitor al creştinătăţii pe care i-o întinde Dumnezeu. Azi ne constituim în stat străbătut de credinţa în Dumnezeu, în cetăţuie avansată ce stă dârză şi inexpugnabilă în faţa haosului păgân. Acesta credem ca e sensul revoluţiei de azi în viaţa statului nostru, sensul transformării în stat naţional-legionar, sub patronajul Arhanghelului Mihail, războinicul lui Dumnezeu împotriva puterilor agresive ale răului. Îl revendică și alte neamuri pe Arhanghelul Mihail ca patron […] Dar niciun neam n-a împlinit şi nu împlineşte atât de desăvârşit lucrarea Arhanghelului Mihail pe planul văzut al istoriei, ca neamul nostru.” (Telegraful român, nr. 39, 1940). Tot pentru Stăniloae, instalarea Statului Național Legionar marchează înlăturarea acelor miniștri „care nu puteau vorbi decât citind din doctrina antireligioasă a evreului Durkheim””, scrie în comunicatul transmis de Institutul „Elie Wiesel”.
Despre Ilarion Felea se invocă fatul că în perioada ”(1903-1961) a desfășurat activități politice militante în timpul Statului Național Legionar ca membru al Mișcării Legionare și șef al cuibului legionar „Sf. Ioan” din cadrul Academiei Teologice Ortodoxe din Arad. Între 1944 și 1945 a fost internat în Lagărul de la Caracal prevăzut pentru foștii legionari. În plan publicistic, prin contribuțiile la revista eparhială Biserica și școala, Felea a făcut apologia Mișcării legionare și a programului statului etnocratic a lui Nichifor Crainic pe care îl caracteriza drept „cea mai prețioasă contribuție ce a dat-o spiritul românesc la opera de renaștere a statului român” întrucât viza și „distrugerea parazitismului iudaic” (Biserica și școala, nr. 7, 1940)”.
Iar despre Ilie Lăcătușu (1909-1983), Institutul precizează că a ”desfășurat activitate legionară în calitate de șef de cuib și ulterior de sector legionar. A luat parte la rebeliunea legionară din ianuarie 1941 în calitate de lider al unui grup insurecțional. Tot el a alcătuit liste cu adversari ai Mișcării Legionari ce urmau să fie împușcați după ce această grupare fascistă ar fi preluat în totalitate puterea. Între 1942 și 1943 a fost misionar al Bisericii Ortodoxe Române în Transnistria, o regiune aflată sub controlul statului român unde au fost exterminați zeci de mii de evrei în timpul Holocaustului”.
Sfântul Sinod al BOR, sub președinția Preafericitului Patriarh Daniel, a decis în luna iulie ”aprobarea canonizărilor pentru 16 sfinţi români”, printre care părinții Arsenie Boca și Dumitru Stăniloae.
Părintele Dumitru Stăniloae, profesor de teologie la Sibiu și la București, urmează să fie canonizat cu titulatura ”Sfântul Preot Mărturisitor Dumitru Stăniloae”, cu cinstire în ziua de 4 octombrie.
Universitatea „Aristotel” din Tesalonic i-a acordat în 1976 titlul de Doctor honoris causa (1976) la recomandarea stareților athoniți, iar teologul Olivier Clément l-a numit „cel mai mare teolog ortodox contemporan”, potrivit basilica.ro.
I-a fost profesor Patriarhului Daniel, care a urmat cursurile de doctorat la Institutul Teologic Universitar Ortodox din Bucureşti, unde a susținut teza „Teologie şi spiritualitate creştină. Raportul dintre ele şi situaţia actuală”, sub îndrumarea clericului.